În faţa ochilor noştri se împlinesc cuvintele profetice ale Sfintei Scripturi, destinate pentru timpul acesta. Din acestea face parte în primul rând întoarcerea poporului Israel în «ţara făgăduită». Împrăştierea lui printre alte popoare a fost deja prezisă în Deuteronom cap. 4 şi cap. 29. În zilele din urmă el urma să fie adunat din nou (Isaia 14.1; Ieremia 31.10, Ezechiel 36.24, etc.). Acest lucru a fost confirmat de Însuşi Domnul în parabola smochinului, simbolul pentru Israel (Osea 9.10) în această ultimă generaţie (Matei 24.32-41, Luca 21.24-33).
Dumnezeu a creat lumea în şase zile iar în a şaptea s-a odihnit (Geneza 2.1-3). Dacă vorbim despre «o perioadă profetică», atunci o zi la Dumnezeu este ca o mie de ani la noi. Este scris: “Dar, preaiubiţilor, nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi“ (2 Petru 3.8). În Faptele Apostolilor 2.17 apostolul Petru se referă la «zilele din urmă» despre care a vorbit profetul Ioel, zile în care urma să fie turnat Duhul Sfânt. Fără nici o urmă de îndoială el făcea referire la perioada de 2000 de ani a vremii harului acordată Bisericii noutestamentare. “…la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul…” (Evrei 1.1-3). Pe cât de sigur este faptul că au trecut 6000 de ani de la începutul omenirii, la fel de sigur este că a şaptea zi la Dumnezeu, al şaptelea mileniu, ar putea începe oricând hotărăşte Dumnezeu. Domnul Dumnezeu nu se ia după calendarul nostru; ne putem aştepta ca «ziua de pe urmă» să înceapă oricând. Conform Apocalipsa 20, aceasta va fi domnia de o mie de ani cu Hristos pe pământ. Textul următor mărturiseşte despre aceasta: “Binecuvântaţi şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere. Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor domni cu El o mie de ani“ (v. 6). După procesul de purificare, în timpul căruia lucrările lumeşti vor fi nimicite prin foc (2 Petru 3.1, etc.), va avea loc o înnoire şi pământul va fi reaşezat într-o stare cum a fost în paradis: va fi pace cu adevărat, iar lupul şi mielul vor locui împreună (Isaia 11.6-9, 65.25, etc.). «Vedenia celui de-al şaptelea mileniu» se referă la cel mai important punct de cotitură din istoria omenirii.
Avem de asemenea calculul divin al timpului în ceea ce priveşte «zilele profetice» referitoare la poporul Israel. Ceea ce a profeţit Osea este foarte convingător, şi aceste lucruri se materializează înaintea ochilor noştri: “Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat şi tot El ne va vindeca; El ne-a lovit şi tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va ridica, şi vom trăi înaintea Lui” (cap. 6.1-2).
Cele “două zile profetice” amintite se referă cu siguranţă la cele două mii de ani care au trecut, în care copiii lui Israel au fost împrăştiaţi, începând cu anul 70 d. Hr., în toată lumea. Din 1948 există iarăşi statul Israel, în care s-au întors evreii, după o perioadă aşa de lungă. Aceasta este o dovadă a împlinirii profeţiei biblice. Ziua a treia se referă la mileniul care poate începe în orice clipă, când Israelul va recunoaşte pe Hristos ca Mesia al lui şi-şi va primi viaţa duhovnicească de la Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris referitor la Israel următoarele: „Căci, dacă lepădarea lor a adus reconcilierea lumii, ce va fi reprimirea lor, dacă nu viaţă din morţi? … o parte din Israel a căzut în împietrire, până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi asftel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris” (Romani 11.15+25-26, Isaia 59.20, etc.).
Când se va încheia «Ziua mântuirii», în care ne aflăm în prezent (Isaia 49.8; 2 Corinteni 6.2), lumea va fi lovită înainte de «ziua Domnului», deci înainte de mileniul al şaptelea, de suferinţe şi plăgi îngrozitoare. În Matei 24 şi în alte texte, însuşi Domnul Isus a făcut referire la diferite evenimente ce vor însoţi desfăşurările timpului de sfârşit. EL a vorbit despre războaie şi veşti de războaie, cutremure de pământ, foamete şi catastrofe de toate felurile şi a mai adăugat: „Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” Cutremurele de pământ şi catastrofele naturale de tot felul se vor înmulţi, până la cutremurul prevăzut din California pe coasta de vest a S.U.A. (Sf. Andrei) care le va întrece pe toate, şi la care oamenii de ştiinţă se aşteaptă în orice moment. Durerile vin de obicei înainte de naştere. În Romani 8.19-22 ni se spune că întreaga creaţie suspină şi suferă durerile naşterii. În legătură cu aceste dureri, Domnul Isus a vestit: „Căci atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.” (Matei 24. 21).
În Luca 21 şi în alte texte biblice, ne este spus ce se va întâmpla în necazul cel mare: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre naţiuni, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care vor veni pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (vers. 25-26).
Nu putem să descriem detaliat catastrofele îngrozitoare cunoscute ca «judecăţile apocaliptice», prezise în Sfânta Scriptură. Acestea vor veni cu siguranţă după ce «Biserica-Mireasă» a lui Isus Hristos va fi luată în Slavă. La început Domnul Dumnezeu le-a poruncit oamenilor să stăpânească pământul pe care li l-a dat, dar s-o facă în părtăşie cu El. Despărţit de El, omul distruge pământul şi pe sine însuşi. Specialiştii vorbesc îngrijoraţi despre poluarea aerului, apei şi pământului, despre pericolul străpungerii stratului de ozon, despre «efectul de seră» prin care va izbucni o catastrofă climatică pe măsură ce stratul de ozon se subţiază, din care cauză lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare decât de obicei, conform profeţiilor Sfintei Scripturi. Aşa este scris: „Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), în ziua în care Domnul va lega spărturile poporului Său, şi va vindeca rana loviturilor lui.” (Isaia 30.26).
«Văzătorului» Ioan i s-a arătat aceasta pe insula Patmos în următoarea viziune: „Şi sl patrulea înger a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat putere să dogorească pe oameni cu foc. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele lui Dumnezeu care are stăpânire peste aceste urgii, şi nu s-au pocăit ca să-I dea glorie” (Apocalipsa 16.8-9).
În timpul acela vremea harului, «ziua mântuirii», se va încheia, şi de aceea oamenii nu se vor mai putea întoarce la Dumnezeu. Va fi pentru mulţi o trezire îngrozitoare, un “prea târziu” pentru totdeauna.
După ce va pârjoli suprafaţa pământului, soarele se va transforma în întuneric, căci aşa este scris: „… soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” (Ioel 2.30, Faptele Apostolilor 2.20). „Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic … Şi regii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi sclavii şi toţi oamenii liberi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ,Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Aceluia ce stă pe tron şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6.12-17)
Dumnezeu în dragostea şi mila Lui, i-a dat omenirii posibilitatea de salvare chiar şi pe vremea lui Noe, prin intrarea în corabie în timpul lui Noe, înainte de catastrofa inevitabilă a potopului. Tot aşa Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează acum, ca să putem scăpa găsind mântuire în Isus Hristos, înaintea venirii catastrofelor. Cei care cred mesajul Evangheliei Lui şi se lasă pregătiţi, vor primi putere să scape de toate lucrurile care vor lovi pământul, şi vor fi luaţi în slavă înainte ca acestea să se întâmple (Luca 21.34-36). În această legătură Domnul nostru a spus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.” (Luca 21.28).
O atmosferă de «sfârşitul lumii» nu este la locul ei, aceasta nu aduce rezolvarea. Nu panica, ci reculegerea şi întoarcerea la Domnul sunt necesare acum. Mesajul acestui ceas sună astfel: „Scapă-ţi viaţa!”, căci „ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” Timpul harului se apropie de sfârşit. Numărătoarea inversă a început deja. Ultima chemare a lui Dumnezeu răsună ca o trâmbiţă. Cine doreşte să se întoarcă Domnul, trebuie să o facă acum. Următorul text biblic ne avertizează în această legătură: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ noaptea. În ziua aceea, cerurile vor trece cu un trosnet şi elementele cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri vor fi desfiinţate, ce fel de oameni ar trebui să fiţi, în purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, din caza căreia cerurile aprinse vor pieri, şi elementele cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, potrivit cu promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea”. (2 Petru 3.10-13).
Ar mai putea fi citate multe texte biblice referitoare la această temă complexă. Ceea ce este scris de mult timp, va fi în curând istorie. Totuşi trebuie să procedăm chibzuit şi să ne planificăm normal viaţa noastră, căci timpul şi ceasul nu-l ştie nimeni. Trebuie să ne facem numai griji ca noi să umblăm cu Dumnezeu şi să fim gata oricând să ne întâlnim cu Domnul. Acest timp de pe urmă în care trăim noi, a fost comparat de Domnul Isus Hristos cu zilele lui Noe şi timpul Sodomei şi Gomorei (Luca 17.26-30). Nimeni nu va tăgădui că acum este mult mai rău în toată lumea. Lumea care s-a îndepărtat de Dumnezeu este gata să fie judecată. Dumnezeu oferă ambele: har pentru cei ce caută adăpost în EL şi primesc mântuirea sufletelor lor – şi judecată celor ce-L resping pe Isus Hristos.
